Ușa scârțâie, camera aflată într-o lumină obscură inspiră fiori de groază, mobilierul ros de pleoșnițe e plin de praf și perdelele sunt rupte, pe jos un covor ros de șoareci, oglinda de pe perete, ruginită, arată imaginea unei alte epoci și păpușa de pe pat rânjește sugestiv, un șoricel grăbit se ascunde după dulap, atunci ea țipă. Speriat bărbatul urcă la etaj. „E doar un șoricel!, zise el și a început să râdă.
Supărată de reacția lui, ea merge mai departe să vadă restul odăilor.
O ușă în capătul holului se deschide încet. O pisică bătrână scoate lăbuța și miaună încet. Fata merge să o ia în brațe. „Pis pis pis! Hai aici! Nu îți fac nimic!” și dă să se apropie. Atunci pisica cu ghiarele se repede la fată și o zgârâie pe față și apoi fuge. „Auuuuu! m-a zgâriat!, zise ea și începu să plângă. Andrei a început să o certe blând. „Trebuia să o lași în pace! Cine știe de când nu a mai venit nimeni în casa asta! Hai în bucătărie să îți curăț rana!”
În bucătăriei se afla un fel de bar în mijloc, acoperit cu tablă, o masă din stejar era parcă aruncată într-un colț, un scaun de copil mic, dulapuri cu uși rupte care mai țineau în câte o balama, farfurii sparte în chiuveta ruginită.
Maia caută un scaun în timp ce Andrei aduce trusa de prim ajutor din mașină.
Se aude un zgomot de ușă. „Andrei, tu ești?”. Nici un răspuns. Maia nu dă atenție și caută în debara scaunul. Deodată, a început să curgă cu jeturi maronii apă de la chiuvetă. Maia încearcă să închidă robinetul, dar nu se putea strânge mai tare. Între timp apare Andrei. Maia se dă la o parte, nici el nu reușește.
- Încearcă la țeava principală, zise Maia.
-Mă duc la subsol să văd și te rog nu mai pune mâna pe nimic.
-Dar...
-Nici un dar, s-au întâmplat deja destule, ia betadina și încearcă să îți cureți rana, nu cumva să ți se infecteze!
-Bine... Cum spui tu! Am făcut deja destule, răspunde Maia, dar nu avea cine să o mai asculte pentru că Andrei deja ieșise din bucătărie.
Scările de la pivniță erau șubrede și scârțâiau cu fiecare pas pe care îl făcea, la un moment dat, ușa s-a închis în urma lui. Speriat Andrei se întoarce să o deschidă, dar nimic, era blocată, a început să o strige pe Maia, dar ea nu avea cum să îl audă, pivnița era în partea cealaltă a casei și telefonul lui era în mașina așa că a coborât. Imaginea pe care o avea în fața ochilor i-a dat fiori pe șira spinării: păpuși desfigurate, costume de carnaval ca scoase dintr-un film horror, o ghilotină cu lama care strălucea sub lumina lanternei, teancuri de cearșafuri pătate cu ceea ce părea a fi sânge și un schelet atârna de conducta principală de apă...
Văzând toate acestea, Andrei căuta acum o cale de scăpare, dar nici o luminiță nu se zărea în încăpere, până când o ușă s-a deschis. Și nu era cea pe care a intrat Andrei.
TO BE CONTINUED....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu