Capitolul 2 „Ciudat”

Maia aștepta ca Andrei să se întoarcă. Bucătăria se umplea încet încet cu apa aceea murdară și plină de rugină, deja îi ajungea la genunchi. Frica o cuprindea...
Dintr-o dată, apa a căpătat o culoare roșie de sânge și cum asta nu era de ajuns ușile dulapurilor au început să se miște ca și cum cineva s-ar fi jucat cu ele.  Maia a început să strige. Nimeni nu o putea auzi, Andrei era în pivniță și nu era nici o casă pe o rază de 1 km. Totul părea pierdut, dar apa a încetat să mai curgă și parcă din senin toată apa a dispărut și ușile au încetat să se închidă și deschidă.
Maiei nu ii venea să creadă la ce a fost martoră. „Nu e posibil așa ceva, dacă îi zic lui Andrei o să spună că sunt nebună” zicea în sinea ei. Și nici nu a terminat să își încheie gândul că a și apărut Andrei. Maia s-a repezit la el, l-a luat în brațe și i-a spus că ea vrea să plece din acel loc, că nu o interesează că stau pe drumuri, dar ea vrea să plece. Andrei i-a spus că trebuie să stea peste noapte acolo, că e deja întuneric afară și nu pot pleca la drum. Ea nu mai avea ce să zică decât să fie deacord.
 Până la urmă ce putea să se întample?