Capitolul 3 „Din trecut”

O lumină puternică a invadat pivnița. Era de parcă un înger a coborât din Rai. O siluetă de om a început să se aproprie de Andrei. Pe măsură ce se apropia Andrei se dădea mai în spate, până ce a ajuns la perete. Nu mai avea cale de scapare. Părea că totul ia sfârșit, că viața lui  se încheie acolo, și îi părea rău ca a vorbit urât cu Maia, că nu i-a zis cât de mult o iubește, că nu a vorbit de mult cu părinții lui și nu îi venea să creadă ce vede, era Maia! A luat-o în brațe! A sărutat-o! „Iarta-mă că am vorbit urât cu tine”, i-a zis. Maia i-a pus degetul arătător pe buze  în semn să tacă, l-a luat de mână și i-a făcut semn să meargă cu ea. Și cei doi au pășit pe ușa care dădea spre camera cu lumină puternică.

Când a deschis ochii Andrei a rămas șocat! Era în livingul casei , numai că arăta cu totul și cu totul altfel. Covorul cărămiziu era curat și plin de culoare, nu de praf, vitrina era plină de pahare care străluceau, canapeaua era noua, masa de sticlă era intactă și magnetofonul cânta un vals vienez.
Din cealaltă încăpere se auzeau voci, Andrei a vrut să se ascundă. Maia l-a oprit.
Pe ușa a intrat un o fată, cam de vreo 20 de ani, înaltă, subțirică, roșie în obraji, cu părul negru ca și cărbunele, cu buzele roșii ca și sângele, și cu ochii verzi ca iarba de primăvară, îmbrăcată într-o rochie de epocă. Tânăra s-a așezat cu grație pe fotoliu. Andrei o privea mirat, părea Maia în varianta tânără. A salutat-o dar nu a primit răspuns și atunci Maia a vorbit prima dată cu el zicând: „Nu te obosi. Nu ne vede. Nu știe că suntem aici.”
-Aici unde? întrebă Andrei.
-Aici unde a început totul”, răspune  Maia.
-Nu înțeleg!
-Ai să înțelegi. Fi atent la ce se întamplă.
Andrei a început să fie îngrijorat. Vocea Maiei nu era cea cu care era el obișnuit. Părea mai calmă, mai liniștitoare ca a unui înger.
-Maia, ești chiar tu? o întrebă Andrei pe acea fată.
Fata i-a făcut semn să tacă.
În încăpere a intrat un tânăr cam de 25 de ani, furios, cu părul lung, prins, cu un frac negru. Părea furios. A început să strige la fată, să o certe. „Cum ai putut să faci una ca asta?? Nu te gândești la consecințe? Ce se va întâmpla de acum în colo??? Ești nebuna!”, a urlat el. Fata a început să râdă inocent și i-a răspuns: „Iubitule, va fi bine! De acum vom fi împreună pe vecie!”
-Cum? Explică-mi și mie? Devenim vampiri sau fantome??? Spune-mi ce pact ai facut cu vrajitoarea aia până nu te omor cu mâna mea!!!, zise furios tânărul.
-Nu te înfuria, te rog! Am crezut că vrei să fim împreună până la sfarșitul timpurilor, cum ai zis în jurământul de la nuntă. De aia am făcut asta!
-Cu ce preț Elisabeth??? Cu ce preț?
-Cu prețul că o să fim fantome după moarte! Cu acest preț!!!
Andrei părea să se privească în oglindă, dar cu 10 ani mai tînăr. Nu îi venea să creadă ce vede. Nu știa ce să creadă. Scena dintre cei doi continua, dar Andrei parcă era pierdut într-o avalanșă de gânduri. Singurul lucru care l-a trezit la realitate, a fost țipătul unei femei. Când a deschis ochii, Andrei se afla în pivniță.